Posted on Leave a comment

Noul ROM Vechi – power to you

Baieti destepti, cei de la McCann au combinat strategia orientata catre client a Vodafone si mesajele electorale ale politicienilor in campanie si asa a iesit Noul ROM!

Campania s-a axat pe stereotipuri ce sunt de multe ori folosite si in campanile electorale. In cazul politicienilor, principalul obiectiv este legat de strangerea a cat mai multor voturi si, implicit, ajungerea la guvernare. In campanie, stereotipurile ambalate intr-un maiestuos limbaj de lemn sunt despre actuala guvernare care este cea mai rea de pana acum, salariile mici ce trebuie si se poate sa fie mai mari si programele de asistenta sociala care pot functiona perfect.

In cazul ROM obiectivul era un pic diferit. Plecand de la mesajele campaniilor mai vechi, noul ROM trebuie sa trezeasca spiritul nationalist al romanului.  Misiune dificila, nu? Asa ca au dat baietii drumul la stereotipuri legate de cea mai mare dezamagire a poporului roman: America. I-am tot asteptat de zeci de ani sa vina americanii sa ne salveze si eu nu si nu. Asa ca s-a inceput cu un american cu accent apasat, multe stelute si un vultur falnic. Mesajul campaniei a fost culmea stereotipiei: gusta din visul american (un vis ce se transforma in cosmar chiar daca prietenii de peste ocean au pus si un negru presedinte doar, doar or revigora mult slavitul vis american).

Si a inceput campania. Internetul a izbucnit brusc. Toata lumea contrariata ca, desi avem putine branduri nationale nenorocitii l-au furat si pe asta. Americanii-s de vina! Sectiunea “Opinia Romanului” a inceput sa fie inundata de mesaje impotriva noului rom. La fel si social media. Sute de statusuri contrariate, mii de comentarii si reactii negative. Probabil ca singurele opinii pozitive au venit din partea likeului proverbial al Facebook-ului. In rest, twitter-ul, blogurile sau presa online erau in plina isterie.

Pe Facebook au aparut cauze in romana si chiar engleza (asta cred ca a fost facuta pentru americani)care militau pentru revenirea le vechiul rom, daca vei cauta pe twitter dupa #noulrom vei vedea multe injuraturi la adresa americanilor iar de bloguri nu mai zic.

Si s-a terminat campania. Toata lumea fericita ca am revenit la vechiul rom, osanale aduse batranei ciocolate si promisiuni de cumparare peste masura a ROM. Misiune indeplinita. Buzz, reactivare a atitudinii consumatorului si probabil urmeaza multe premii la festivalurile de publicitate.

Foarte frumos. Romanul s-a simtit puternic iar ROM a vandut foarte bine. Happy end!

Posted on 2 Comments

Offline vs. Online – despre dubla personalitate

Online vs. Offline
ehow.com

Ati spune ca indiferent de mediu, fie el online sau offline, avem parte de aceleasi emotii. Radem, ne suparam, suntem uimiti, nervosi sau speriati. Daca in mediu offline, limbajul metalingvistic ne ajuta sa ne exprimam mai bine, in mediul online ramanem doar cu cuvintele si emoticoane – si asta ar putea fi o problema.

Studiile arata ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzand tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje nonverbale. Asadar, cand vine vorba de transmiterea mesajelor, diferenta dintre online si offline poate ajunge si pana la 93%. Astfel mesajul poate fi usor distorsionat, fie de cel care il emite, fie de cel care il primeste. In online, conform acestei matematici simple, este transmis doar 7% din esenta mesajului, restul de 93% lasand sa fie deslusit facand apel la imaginatie.

Si atunci cand mai ai de transmis doar 7% din tot ceea ce reprezinti ce faci? Incepi sa te plangi? Iti spui problemele? Ce vrei sa isi imagineze cel care iti aude mesajul? Ca duci o viata tare grea, plina de probleme si, una peste alta, mai esti si un pic cam trist? Bineinteles ca nu! Tocmai de aceea nu imparti cu lumea tristetea ta. Onlineul inseamna doar zambete, stiri de bine si multa caterinca. Ca doar trebuie ca cel care te aude sa umple spatiul liber de 93% cu ganduri bune despre tine. Da mai, e de viata omul asta! Toata ziua bine dispus: ranjeste cu toti dintii, scoate limba, rade pana la urechi, ba chiar se tavaleste pe jos de atata ras.

Dar cand te intalnesti cu el in cenusiul offline ce gasesti? Un om care zambeste discret, este speriat de multe lucruri si are destul de multe probleme pe cap. Brusc, cei 93% pe care ti i-ai imaginat toata ziua parca nu sunt sunt asa de efervescenti, plini de viata si  zambitori.

Si atunci ce faci? Crezi ca omul a mintit sau ca tu te-ai inselat?

Posted on 2 Comments

S-a dat liber la pitipongeala pe Feisbuc

Este binecunoscut faptul ca Hi5 este catalizatorul tuturor miturilor despre pitipoance si cocalari. SI multe din aceste mituri au chiar un sambure de adevar, dovada fiind sutele de domnisoare si printisori ce sunt pe pitzipoanca.org.

De fapt, ei sunt si mai multi. Facand o conexiune intre ratingurile pe care le au emisiunile cu manelisti si numarul mare de conturi de Hi5, aproape 4 milioane, tragi concluzia ca acest segment de public este destul de important si ca tot ceea ce este destinat maselor ajunge sa se cocleasca sau mai bine zis sa se cocalareasca.

Avand in vedere ca nu am mai folosit in scopuri personale de mult timp hi5 nu pot spune ca ma deranjeaza. Ei cu lumea lor, eu cu a mea – pe Facebook.

Dar din pacate sau din fericire, depinde cum vrei sa privesti problema, Facebook creste mai ceva ca Praslea. Daca in ianuarie erau putin peste 600.000 de conturi astazi sunt peste 1.600.000 de conturi create. Iar aceasta crestere se datoreaza in mare parte si unei anumite migratii a celor doua categorii de urbani de proasta calitate de pe hi5 pe Facebook.

Problema este ca si furnizorii de bluza + pantaloni + ghete de leopard si toate bling-blingurile de Bollywood au aflat si ei de Facebook. Au auzit ca publicul lor tinta e acolo. Asa ca s-au orientat repede. Au venit si ei pe Feisbuc si fac ceea ce stiu mai bine: spam si concursuri de frumusete.

Fie ca taguiesc in prostie prietenii pe care ii au in pozele de la noua colectie fie ca organizeaza concursuri gen miss piranda, tarabagii din Berceni fac ceea ce stiu ei mai bine: propovaduiesc kitschul si ne violenteaza vizual. Acum si pe new media!

Posted on Leave a comment

Noaptea agentiilor- Noaptea in care m-am simtit bine

Noaptea Agentiilor 2010
iqads.ro

De ceva ani am vazut ca se poarta evenimentele nocturne. Pe principiul iarna nu-i ca vara, la fel nici ziua nu-i ca noaptea. Asa ca s-au pus oamenii pe organizat nopti. Unele mai reusite, alte mai putin.

Prima noapte de cultura urbana a fost organizata de MNAR (Muzeul National de Arta al Romaniei) si s-au deschis zeci de muzee intr-o noapte de mai acum trei ani daca nu ma insel. Si poporul s-a culturalizat in masa. Din pacate as spune eu. Cocalari si printesici au vrut si ei sa vada un muzeu pe dinauntru si sa vada ce pietre mai stralucesc la Muzeul de Geologie sau ce animale pufoase si impanate sunt la Antipa. Si nu pot spune ca am fost prea incantat.

Anul urmator au fost mai multe nopti; a aparut si noaptea institutelor culturale, noaptea lunga a filmelor scurte, noaptea geleriilor si lista poate continua. Exponential a crescut si nemultumirea mea. Inghesuiala, haos pe alocuri, aer inchis si o combinatie dubioasa de hipstereala si cocalari. Si mi-am zis ca e mai bine sa evit astfel de evenimente.

Dar nici anul acesta nu am putut sta departe de astfel de evenimente. Am evitat ce-i drept nebunia de la noaptea muzeelor insa am fost la noaptea filmului romanesc. Naivul din mine a crezut ca va fi altfel. Dar la Muzeul Taranului Roman se pare ca isi dadusera intalnire toti cinefilii bucuresteni. Iar lume multa, locuri indecente de unde sa te poti uita la film si sonorizarea foarte proasta. Si am plecat si mai dezamagit. Am zis ca nu mai merg la nicio noapte. Facem totul pe lumina! Si cu bilet. Daca-i gratis, romanul se inghesuie.

Cand aproape a venit octombrie si am crezut ca am scapat de astfel de invitatii la nopti a mai venit una. Brusc! Noaptea agentiilor. Si am fost iar dus cu zaharelul si am mers. Cum a fost? Nu la fel de dezamagitor cum ma asteptam.

Noaptea a inceput prost, ce-i drept. La Leo Burnett era o combinatie ciudata: minimal, hipsteri si foarte multa caldura. Asa ca nu am stat mult. Si am zburat la Grey. Am zis ca acolo poate e altceva. Si am dat peste Jukebox. Muzica live, multi oameni in curtea interioara, multi oameni dragi pe acolo, printre care si Roxana. Am si vizitat muzeul Gray ca stau in ditamai conacul si dupa aceea am plecat. La poarta ne-am intalnit si cu politistii care au fost chemati pentru ca era galagie. Probabil ca invidiosii de la Leo i-au chemat. Si am ales urmatoarea tinta: Wundermann. Aici totul purple, asa cum ma asteptam! Petrecerea era aici spre final dar am mai putut sa stau de vorba cu oameni faini printre care si Adela. Pentru ca se facuse deja 1 si ceva am mai avut timp doar de o agentie. Asa ca am mers la Headvertising, o agentie ce se afla in Rahova, cartierul meu de bastina. Aici ping-pong, Stella Artois si o sala de lectura la baieti in baie. Dar pe langa toate acestea, aici m-am intalnit cu multi alti prieteni dragi.

Concluzia? Noaptea agentiilor a fost probabil prima noapte in care m-am simtit bine. Si asta nu pentru berea gratis, saratele cu susan sau muzica buna. Ci pentru ca, asa cum spunea Carmen pe Twitter la ora 2.00 am, totul se rezuma la oameni 🙂

Posted on 1 Comment

Motive si motivatie – sau cum a aparut smeu.ro

Cred ca nu sunt singurul care a fost limitat de mediile pe care le are la dispozitie. Uneori cand vrei sa spui ceva parca nu iti mai este de ajuns piata publica, sala de sedinte, Facebook sau Twitter si faci urmatorul pas: incepi sa te gandesti cum sa faci sa poti spune mai multe, mai multor oameni.

Motive pentru a incepe sa scriu pe blog sunt multe si marunte. Dar nu a fost unul crucial. De ceva timp am inceput sa strang motiv cu motiv pana sa apara motivatia. Am rationat, am cautat argumente pro si contra, am vorbit cu mai multi oameni apropiati. La fel si lipsurile au contat destul de mult: Facebook , Twitter sau alte medii de propagare a mesajului in online nu mi-au fost de ajuns. Asa ca dupa ce am identificat nevoia, ideea a venit de la sine: smeu.ro!

Aici voi scrie eu despre revolutia social media, campanii care mi-au atras atentia, paradoxuri ale onlineului si despre intotocheata lume a offlineului. Intr-un cuvant, aici voi vorbi despre comunicare.

Nu vreau sa plec cu prejudecati. Blogul asta este destinat specialistilor in comunicare, marketerilor, a celor din online, a studentilor la comunicare sau a nestiutorilor. Ar insemna sa plec pe acest drum cu stangul. Nu, daca ai ajuns sa imi citesti blogul atunci inseamna ca tu esti publicul meu tinta.

Lectura placuta!