
Acesta articol ar trebui să fie despre cât de important e shut down-ul; sper totuși să nu fi deviat prea mult. Nu e neapărat vorba despre burnout, un subiect destul de dezbătut (și e bine că se întâmplă asta) ci mai degrabă despre un lucru ce poți face pentru a nu ajunge acolo din perspectiva timpurilor în care trăim și muncim.
Scriu acest articol și din nevoia proprie de shut down dar și din ceea ce am văzut în jurul meu, mai ales în anul acesta în care spațiile deschise le-am văzut doar prin Google Maps în Street View. Am petrecut (sau mai bine spus am stat) mai mult timp în casă, mai mult timp cu tehnologia, mai puține zile libere pentru că evadarea din cotidian nu prea s-a mai putut și iată-ne cum terminăm anul fără energie. Bun, asta pot să înțeleg, dar cum crezi că va începe noul an? Dacă nu luăm nicio acțiune în perioada aceasta, crezi că doar un 1 mai important, o primă zi din an și nu din lună sau săptămână ar rezolva problema? Puțin probabil. Și totuși, cum ajungem la această nevoie de shut down? Eu aș pune-o pe seama vremurilor. Și nu mă refer la contexul din 20 20 ci mai degrabă contextul în care trăim și ajungem să ne afundăm tot mai mult în ultimii ani. Trăim vremuri interesante. O replică pe care nu o pot suferi. Dar în contextul acesta cred că este oarecum potrivită; de aici pleacă și nevoia de shut down poate, pentru că trăim vremuri interesante din mai multe motive.
1. Trăim vremuri nereglementate.
Da, sună a libertate dar reglementările nu sunt mereu ceva rău, nu sunt neapărat o limitare a acțiunilor pe care le poți lua. Ci uneori reglementările te ajută să nu faci o prostie. Steagul roșu arborat de salvamari când sunt valuri prea mari ne spune ‘atenție, pericol de înnecare’; aceasta este o reglementare. La fel și semnul ‘atenție, gard electric’ îți spune că ar fi bine să nu pui mâna pe acel gard sau să nu încerci să îl sari. Putem privi aceste reglementări drept niște lucruri obligatorii – și nu ar fi tocmai plăcut minții umane – dar mai bine le putem spune ‘recomandări care ne fac bine’. Trăim vremuri nereglementate din punct de vedere tehnologic. Nu știm când să ne oprim, nu avem bune maniere în ceea ce privește tehnologia, nu știm când să lăsăm telefonul din mână într-un context social, nu știm când să nu ne uităm la notificările primite și din păcate, în ceea ce privește lucrurile mai serioase, nu avem studii suficiente legate de fericirea noastră în bula tehnologică.
2. Trăim vremuri cu multe acțiuni de brain
Un vecin mi-a spus acum ceva vreme că ‘munca aia pe care o faceți voi la birou, cu minte, nu-i sănătoasă. Păi când te oprești să te odihnești?’. Am râs amar și am mers mai departe; dar a zis un adevăr destul de dur pe care îl încercăm cu fiecare zi în care lucrăm de la birou. O pauză de 10 minute la fiecare 50 de minute. Câți dintre noi o luăm? Ia-ți o pauză de câteva minute pentru a privi un punct îndepărtat, ca să nu ai dureri de cap mai târziu și să nu îți afecteze privirea. Faci over time și spui că e ok, căci Netflix e pe același laptop. Dar creierul tău ce spune? Cât de tare gâfâie? Din păcate nu ne spune asta sau cel puțin nu ne spune pe moment.
3. Trăim vremuri cu o transmitere rapidă a informației
Cel mai puternic PC din anii 70 vs. aceeași tehnologie acum într-un stick mai mic decât o brichetă. Evoluția tehnologică a dus la hardware cât mai mic, cât mai slim dar dezvoltarea mult peste măsură a unei avalanșe comunicaționale. Câte mesaje primim pe zi? Pe mail, whatsapp, messenger, AWBurile de la curier (poate mai importante decât orice alt mesaj), statusuri, organice sau paid, bannere, tot. Poșta electronică este acum un chat instant în care se transmit mesaje în timp real. Care e timpul în care să răspunzi la un mail? O oră, o zi, două…? Dacă răspund la un mail peste o săptămână? Așa ceva clar nu se poate. Evoluția tehnologiei a dus la un nivel al comunicării în care îți este poate greu să îi faci față. Și nu ești singurul. Și eu mă simt la fel.
4. Trăim vremuri cu concepte noi
Precum FOMO. Nu, nu newsletter-ul foarte bun pe care îl trimite Manafu în fiecare lună cu super info despre digital. Ci despre fear of missing out. O anxietate pe care o simțim atunci când apare o nouă notificare, un nou mesaj, un nou mail, un nou nimic de multe ori. Dar trebuie să îl citim, să vedem despre ce este vorba. Altfel… Altfel nu știm ce se întâmplă. Hooked aș spune că este cuvântul și pare că ne învârtim într-o mlaștină a pseudo-știrilor. O notificare ar trebui să fie o știre dar am ajuns într-un punct al fast-news-ului care pleacă și de la notificările primite, multe dintre ele fără esență. Și totuși, ne mai bucurăm la o notificare? Cred că bucurie e mult spus; poate doar nu ne întristăm să vedem zero notificări. E la fel ca purtarea unei perechi de pantofi care te bate; te doare, deranjează destul de tare iar atunci când îi dai jos te simți în al 9lea cer. Dar de fapt doar ești aproape de starea ta normală, fără durere. Poate așa este și cu acest vortex al notificărilor de orice fel.
Trăim vremuri interesante. Și totuși, ce poți face? Cum te poți proteja? Dă-ți shut down. Închide laptop-ul. Închide work profile-ul de pe smartphone. Oprește-ți notificările pe canalele unde te pot căuta colegi/clienți. Uită de ei câteva zile (legate) pentru o curățare mentală mai puternică. Fă altceva cu acel timp: mănâncă, citește, vorbește cu prietenii apropiați, meditează, desenează, dormi. Orice îți faci plăcere, orice te ajută să te deconectezi.
Le-am cerut colegilor mei chiar dacă sunt la primul job să își ia un concediu legat de 2 săptămâni. Probabil că vor avea un spoiler pentru anul viitor dar aceasta va fi una din reglementările interne pentru o sănătate mentală cât mai bună. E important să îți dai shut down nu doar atunci când simți că nu mai poți ci și atunci când vrei să te bucuri și mai mult de viață. Nu e ușor să îți dai shut down. Nu o vei face repede. Nu o vei face imediat. Te vei uita la telefon, la laptop și gândul îți va pleca iar către mail-uri, task-uri, discuții. Dar rezistă tentației și fii sigur că o săptămână nu va arde nimic. Totul va rămâne în picioare și când va fi să te întorci la treabă lucrurile te vor aștepta cuminți la locul lor.
Trăim o perioadă foarte interesantă. Tehnologie nereglmenetată, lucrăm uneori 9,10, 12 ore și credem că nu ne afectează, avem parte de multă informație, prea multă, prea rapidă și ajungem să fim dependenți de notificări chiar dacă ele sunt personale sau profesionale. Suntem dependenți de ceea ce facem, de mediul în care trăim iar anul acesta nu ne-a ajutat deloc. Ne-a ținut mai mult în case, mai aproape de tehnologie, mai legați de șiroi (cum sună șiroi) acesta comunicațional. Și din păcate nu avem niciun salvamar prin preajmă care să ridice steagul roșu și să ne spună că ar trebui să stăm liniștiți pe plajă.
Începe prin a-ți lua o pauză acum de sărbători. Propune-ți pentru anul următor măcar un concediu de 2 săptămâni legate în care să îți dai shut down de la task-urile zilnice și să încerci să faci altceva. Nu mai pune presiune pe tine și ia-ți o pauza pe care o meriți.
Nu știu voi, dar eu îmi propun pentru 2021 să am un an cât mai chill.
Dacă ai ști tu cum a venit articolul ăsta exact acolo și atunci când era nevoie! Mulțumiri 🥺
Să avem un 2021 “cu cap”!
[…] de noi uitând să mai închidem acest circuit sau, cum foarte bine a spus colegul de industrie (Dragoș Smeu): “din păcate nu avem niciun salvamar prin preajmă care să ridice steagul roșu și să ne […]