Posted on 1 Comment

Despre efectul de haladeală

Efectul de haladeală. Prima oara am auzit acest concept acum trei ani – din gura unui ardelean si nu de la un vecin din Rahova, dupa cum poate v-ati astepta. Termenul de „haladeala” suna a mahala, dar in spatele sonoritatii dubioase se ascund tainele mentalitatii mercantile si a lacomiei semenilor nostri.

Conjugarea e simpla: Eu ma haladesc, tu te haladesti, ei/ele se haladesc. Ce este totusi acest efect de haladeala?  Cum apare, cum se manifesta si cum capata o anvengura atat de mare?

efectul de haladealaSa o luam cu inceputul. Ce este, cum apare, se manifesta si cum capata o anvergura asa mare? Va explic imediat.

Ce este efectul de haladeala? Efectul de haladeala reprezinta momentul in care individului sau grupului nu ii mai ajunge ceea ce tu ii oferi. Exista o limita extrem de subtire intre dorinta ta oarecum naturala de a satisface nevoile celor din jur (fie ei prieteni, iubiti, angajatori, clienti, etc.), de a te ridica la nivelul asteptarilor si aparitia efectului de haladeala din partea celui care primeste toate acestea. Asadar, te poti afla de o parte a baricadei: fie esti cel care ofera, fie esti cel care se haladeste. Nu poti fi niciodata in ambele situatii, cum la fel nu te poti afla niciodata doar de o singura parte a baricadei toata viata. Vor exista situatii in care va trebui sa oferi diverse servicii si sa te ridici la anumite asteptari si momente in care va trebui sa primesti si vei avea cerinte din ce in ce mai ridicate.

Cum apare efectul de haladeala? Simplu, natural as spune. Nevoile celui care iti cere diverse lucruri cresc de la o zi la alta, de la un task la altul. Prin task nu inteleg neaparat o datorie de serviciu. Poate fi, de exemplu, dorinta de a fi la timp intr-un anume loc, de a-i zambi frumos prietenei chiar si atunci cand tinuta ei vestimentara nu te multumeste, de a oferi un cadou unei persoane dragi, de a-ti indeplini sarcinile de lucru ce ti-au fost incredintate sau de a respecta un deadline impus de client. Daca ai reusit sa te descurci prima data, fii sigur ca data viitoare iti va cere mai mult. Si mai mult. Si mai mult! Pana intr-un moment in care tu nu ii mai poti oferi aceeasi calitate, iar el … el va fi nemultumit de neindeplinirea taskului. In momentul acela apare efectul de haladeala.

Cum se manifesta? Diferit de la persoana la persoana. Poate unele persoane vor fi dezamagite, altele nervoase, suparate sau poate ca la inceput isi vor ascunde nemultumirea. Dar, mai devreme sau mai tarziu, vei afla vestea: ca tu nu ai putut sa ii satisfaci nevoia respectiva.

Cum de capata o anvengura asa mare? Propagarea efectului de haladeala este asemanator cu tehnica bulgarelui de zapada. La inceput, creste natural. Atat tu, cat si el, stiti acest lucru. Este o conventie, o cutuma, o lege nescrisa. Nici nu iti dai seama ca incepi sa oferi mai mult. Pana intr-un moment, cand simti ca situatia scapa de sub control. Atunci acel bulgare de zapada este deja cat casa si nu mai poate fi oprit. Inevitabil,  vor aparea conflicte.

Dar cum poti solutiona un astfel de diferend? Greu de spus. Eu sunt de parere ca trebuie sa facem apel la ratiune si comunicare. Ratiune, pentru ca e important sa constientizam fiecare task pe care il primim. Trebuie sa il trecem prin filtrul gandirii, sa ii oferim un loc in cadrul scarii noastre de valori si abilitati. Asa cum suma tuturor viciilor trebuie sa fie constanta, la fel, suma tuturor taskurilor pe care le primim trebuie sa fie invariabila. Trebuie aplicata legea compensatiei: sa oferim uneori mai mult, alteori mai putin. Dar cum ii poti spune lui ca accepti mai putine taskuri? Aici intervine partea de comunicare. Este necesara o comunicare deschisa si bidirectionala intre cel care primeste un task si cel care il executa. Trebuie explicate sacrificiile pe care uneori tu le faci pentru ca el sa fie fericit. Trebuie sa existe in permanenta un feedback din partea amandurora. Si cel mai important, trebuie invatat sa aprecieze fiecare lucru pe care tu il faci pentru el.

Efectul de haladeala este complex si poate fi intalnit in orice situatie. Important este sa il constientizezi la timp si sa intervii. Sa iei masuri ca acel mic bulgare de zapada, dragalas, pufos, whatever, sa nu se transforme intr-o povara sau chiar o amenintare pentru tine. Gandeste, scaleaza, actioneaza!

Posted on Leave a comment

Noul ROM Vechi – power to you

Baieti destepti, cei de la McCann au combinat strategia orientata catre client a Vodafone si mesajele electorale ale politicienilor in campanie si asa a iesit Noul ROM!

Campania s-a axat pe stereotipuri ce sunt de multe ori folosite si in campanile electorale. In cazul politicienilor, principalul obiectiv este legat de strangerea a cat mai multor voturi si, implicit, ajungerea la guvernare. In campanie, stereotipurile ambalate intr-un maiestuos limbaj de lemn sunt despre actuala guvernare care este cea mai rea de pana acum, salariile mici ce trebuie si se poate sa fie mai mari si programele de asistenta sociala care pot functiona perfect.

In cazul ROM obiectivul era un pic diferit. Plecand de la mesajele campaniilor mai vechi, noul ROM trebuie sa trezeasca spiritul nationalist al romanului.  Misiune dificila, nu? Asa ca au dat baietii drumul la stereotipuri legate de cea mai mare dezamagire a poporului roman: America. I-am tot asteptat de zeci de ani sa vina americanii sa ne salveze si eu nu si nu. Asa ca s-a inceput cu un american cu accent apasat, multe stelute si un vultur falnic. Mesajul campaniei a fost culmea stereotipiei: gusta din visul american (un vis ce se transforma in cosmar chiar daca prietenii de peste ocean au pus si un negru presedinte doar, doar or revigora mult slavitul vis american).

Si a inceput campania. Internetul a izbucnit brusc. Toata lumea contrariata ca, desi avem putine branduri nationale nenorocitii l-au furat si pe asta. Americanii-s de vina! Sectiunea “Opinia Romanului” a inceput sa fie inundata de mesaje impotriva noului rom. La fel si social media. Sute de statusuri contrariate, mii de comentarii si reactii negative. Probabil ca singurele opinii pozitive au venit din partea likeului proverbial al Facebook-ului. In rest, twitter-ul, blogurile sau presa online erau in plina isterie.

Pe Facebook au aparut cauze in romana si chiar engleza (asta cred ca a fost facuta pentru americani)care militau pentru revenirea le vechiul rom, daca vei cauta pe twitter dupa #noulrom vei vedea multe injuraturi la adresa americanilor iar de bloguri nu mai zic.

Si s-a terminat campania. Toata lumea fericita ca am revenit la vechiul rom, osanale aduse batranei ciocolate si promisiuni de cumparare peste masura a ROM. Misiune indeplinita. Buzz, reactivare a atitudinii consumatorului si probabil urmeaza multe premii la festivalurile de publicitate.

Foarte frumos. Romanul s-a simtit puternic iar ROM a vandut foarte bine. Happy end!

Posted on 2 Comments

Offline vs. Online – despre dubla personalitate

Online vs. Offline
ehow.com

Ati spune ca indiferent de mediu, fie el online sau offline, avem parte de aceleasi emotii. Radem, ne suparam, suntem uimiti, nervosi sau speriati. Daca in mediu offline, limbajul metalingvistic ne ajuta sa ne exprimam mai bine, in mediul online ramanem doar cu cuvintele si emoticoane – si asta ar putea fi o problema.

Studiile arata ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzand tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje nonverbale. Asadar, cand vine vorba de transmiterea mesajelor, diferenta dintre online si offline poate ajunge si pana la 93%. Astfel mesajul poate fi usor distorsionat, fie de cel care il emite, fie de cel care il primeste. In online, conform acestei matematici simple, este transmis doar 7% din esenta mesajului, restul de 93% lasand sa fie deslusit facand apel la imaginatie.

Si atunci cand mai ai de transmis doar 7% din tot ceea ce reprezinti ce faci? Incepi sa te plangi? Iti spui problemele? Ce vrei sa isi imagineze cel care iti aude mesajul? Ca duci o viata tare grea, plina de probleme si, una peste alta, mai esti si un pic cam trist? Bineinteles ca nu! Tocmai de aceea nu imparti cu lumea tristetea ta. Onlineul inseamna doar zambete, stiri de bine si multa caterinca. Ca doar trebuie ca cel care te aude sa umple spatiul liber de 93% cu ganduri bune despre tine. Da mai, e de viata omul asta! Toata ziua bine dispus: ranjeste cu toti dintii, scoate limba, rade pana la urechi, ba chiar se tavaleste pe jos de atata ras.

Dar cand te intalnesti cu el in cenusiul offline ce gasesti? Un om care zambeste discret, este speriat de multe lucruri si are destul de multe probleme pe cap. Brusc, cei 93% pe care ti i-ai imaginat toata ziua parca nu sunt sunt asa de efervescenti, plini de viata si  zambitori.

Si atunci ce faci? Crezi ca omul a mintit sau ca tu te-ai inselat?

Posted on 2 Comments

S-a dat liber la pitipongeala pe Feisbuc

Este binecunoscut faptul ca Hi5 este catalizatorul tuturor miturilor despre pitipoance si cocalari. SI multe din aceste mituri au chiar un sambure de adevar, dovada fiind sutele de domnisoare si printisori ce sunt pe pitzipoanca.org.

De fapt, ei sunt si mai multi. Facand o conexiune intre ratingurile pe care le au emisiunile cu manelisti si numarul mare de conturi de Hi5, aproape 4 milioane, tragi concluzia ca acest segment de public este destul de important si ca tot ceea ce este destinat maselor ajunge sa se cocleasca sau mai bine zis sa se cocalareasca.

Avand in vedere ca nu am mai folosit in scopuri personale de mult timp hi5 nu pot spune ca ma deranjeaza. Ei cu lumea lor, eu cu a mea – pe Facebook.

Dar din pacate sau din fericire, depinde cum vrei sa privesti problema, Facebook creste mai ceva ca Praslea. Daca in ianuarie erau putin peste 600.000 de conturi astazi sunt peste 1.600.000 de conturi create. Iar aceasta crestere se datoreaza in mare parte si unei anumite migratii a celor doua categorii de urbani de proasta calitate de pe hi5 pe Facebook.

Problema este ca si furnizorii de bluza + pantaloni + ghete de leopard si toate bling-blingurile de Bollywood au aflat si ei de Facebook. Au auzit ca publicul lor tinta e acolo. Asa ca s-au orientat repede. Au venit si ei pe Feisbuc si fac ceea ce stiu mai bine: spam si concursuri de frumusete.

Fie ca taguiesc in prostie prietenii pe care ii au in pozele de la noua colectie fie ca organizeaza concursuri gen miss piranda, tarabagii din Berceni fac ceea ce stiu ei mai bine: propovaduiesc kitschul si ne violenteaza vizual. Acum si pe new media!

Posted on 1 Comment

Motive si motivatie – sau cum a aparut smeu.ro

Cred ca nu sunt singurul care a fost limitat de mediile pe care le are la dispozitie. Uneori cand vrei sa spui ceva parca nu iti mai este de ajuns piata publica, sala de sedinte, Facebook sau Twitter si faci urmatorul pas: incepi sa te gandesti cum sa faci sa poti spune mai multe, mai multor oameni.

Motive pentru a incepe sa scriu pe blog sunt multe si marunte. Dar nu a fost unul crucial. De ceva timp am inceput sa strang motiv cu motiv pana sa apara motivatia. Am rationat, am cautat argumente pro si contra, am vorbit cu mai multi oameni apropiati. La fel si lipsurile au contat destul de mult: Facebook , Twitter sau alte medii de propagare a mesajului in online nu mi-au fost de ajuns. Asa ca dupa ce am identificat nevoia, ideea a venit de la sine: smeu.ro!

Aici voi scrie eu despre revolutia social media, campanii care mi-au atras atentia, paradoxuri ale onlineului si despre intotocheata lume a offlineului. Intr-un cuvant, aici voi vorbi despre comunicare.

Nu vreau sa plec cu prejudecati. Blogul asta este destinat specialistilor in comunicare, marketerilor, a celor din online, a studentilor la comunicare sau a nestiutorilor. Ar insemna sa plec pe acest drum cu stangul. Nu, daca ai ajuns sa imi citesti blogul atunci inseamna ca tu esti publicul meu tinta.

Lectura placuta!