Uncategorized | Dragos Smeu

Posted on January 14, 2011January 14, 2011 by Dragos — 1 Comment

1 an de Republika Interactive

republika interactive

A trecut un an de impliniri marete pentru mine la Republika Interactive! Anul trecut pe vremea asta intram in fostul nostru sediu de la Romana (ne)pregatit pentru acest nou drum. Chiar nu stiam ce ma asteapta…

Ciudat este ca nu mi se pare ca acea zi a fost ieri. Ma simt de parca as fi la Republika de ani de zile. Se pare ca anul acesta s-a dilatat si am putut sa absorb destul de multe informatii. Fan Page vs Grupuri, Ghidul Twitter, Google Analytics, SEO, comportamentul consumatorului de online, standarde IAB, adservere, servicii de e-mail marketing, WordPress, Google WebMaster Tools, Facebook Ads, directoare web, agregatoare de social bookmarking, Google Adwords si lista poate continua.

Da, a trecut un an in care am invatat destul de multe. Si pentru asta trebuie sa le multumesc colegilor mei (nu are rost sa deschid un acatist; se stiu ei, fosti si actuali) ca m-au suportat si au avut rabdare cu mine. Pot spune ca am avut noroc cu ei ca m-au invatat atatea lucruri dar si ei cu mine pentru ca am putut sa le intorc serviciul si sa ii ajut cand au avut nevoie. Win-win situation!

Un lucru este cert. Am crescut in acest an cat altii in 7. Nu degeaba ma cheama Smeu, nu? 🙂

Posted on January 10, 2011January 10, 2011 by Dragos — 2 Comments

Facebook a murit? Si atunci cine-i dinamita?

Tot mai multi oameni s-au saturat de Facebook. Tot mai multe pareri impotriva Dumnezeului social media, tot mai multe videoclipuri despre Facebook si a lui decadenta. S-a saturat lumea de Facebook? Sau au ramas oamenii fara subiecte in luna asta moarta?

Imi incep argumentarea cu un colaj de statusuri adunate de aici de colo. Atentia mi-a captat-o maratonistul twitterului, chinezu, cu al sau RT al tweetului lui Adi Hadean: “vineri imi inchid contul de facebook”. De atunci am inceput sa urmaresc mai atent tot acest curent anti-facebook. Carmen Profet-Mihu a zis-o si ea: “Simt cum vine valul anti-Facebook. Vreau să-mi spuneţi Carmen Profet-Mihu dacă va fi aşa”. Si Cora a tras concluzia: “retelele trec, messenger-ul ramane”. Desi par doar pareri dispersate, in ultimul timp aud tot mai multe voci impotriva facebook. Ce s-a intamplat oameni buni? V-ati saturat de flirtat si uitat la pozele altora?

Din acelasi registru saptamana trecuta a tot circulat pe facebook un videoclip in care oamenii erau motivati sa renunte la… facebook! Ironic, nu? Cu cata usurinta am dat toti share la acest filmulet; ne-a placut, poate ne-am si regasit in el dar… cel putin numarul meu de prieteni a ramas acelasi de atunci. Nimeni nu a renuntat la contul de facebook. Cu toate ca numele videoclipului era mai mult decat explicit: you need to get off facebook.

Si atunci de ce ne tot spunem ca facebook sucks? Sa fie oare doar mentalitatea tipic romaneasca de a ne plange de orice? Datoria noastra de romani este de a arata cu degetul problema, eventual de a o discuta aprins la un pahar de vorba cu prietenii si, mai nou, de a o share-ui pe facebook? Atat. Misiunea noastra se incheie aici. Nu mai este nevoie sa facem nicio actiune.

Nu-i bai, vine luna februarie cu sarbatori siropoase si stiri numa` bune de shareuit de Facebook. Si uite asa Dumnezeul social mediei va continua sa existe…

Posted on January 5, 2011January 5, 2011 by Dragos — 3 Comments

Retelele sociale, banii si sexul – sau diferenta dintre un Evreu si un Indian

Hi5.com este poate cea mai uncool retea sociala a momentului, cel putin asa se vad lucrurile din Bucuresti. Daca intrebi o domnisoara daca mai are cont pe hi5 e ca si cum ai trimite-o direct pe soseaua de centura. Toate se eschiveaza si incearca sa treaca peste moment. Tot ceea ce pot spune este ca acum au cont pe Facebook.

Si acum ma intreb… oare acum este o asa mare diferenta intre hi5 si facebook? Hi5 este un pic mai zgomotos, haotic pe alocuri, destul de colorat si cu multe briz-briz-uri. Doar este detinut de Ramu Yalamanchi, un indian ce si-a pus input-ul creativ pe principalele caracteristici ale retelei. In schimb, Facebook este ceva mai organizat, analitic, fara elemente tipatoare si mult mai pragmatic. Si aici amprenta culturala si-a facut simtita prezenta. Mark Zuckerberg, un evreu la origini, a reusit sa defineasca liniile principale destul de bine.

Bun, si alte diferente intre cele doua retele sociale? Care dintre ele se bazeaza pe photo sharing? Care din ele are posibilitatea de a adauga status? Pe care din cele doua companiile pot avea pagini personalizate? Unde poti flirta? In care din cele doua poti spama? Mda… mari diferente nu exista nu? Fie ca ii spui poke sau flirt, status sau update, five sau like, cele doua retele de socializare sunt ca doua surori.

Iar acel ultim argument, cum ca pe hi5 sunt toate pitipoancele si cocalari pica si el (din pacate). Cand vezi astfel de profile de barbati adevarati si misteriosi sau femei senzuale si stralucitoare parca nu mai vezi asa bine diferenta dintre cele doua retele de socializare. Si nici nu prea vad diferenta dintre un evreu si un indian. Amandoi au gandit la fel. Sexul vinde. Sau mai bine spus, iluzia sexului vinde. Asa ca au aparut cele doua retele sociale, un fel de Coca Cola si Pepsi ale retelelor sociale. Coca Cola este inca bautura celor mai invarsta, ce nu au renuntat la vechile lor habbituri – vezi cocalarii si pitipoancele de pe Hi5. Pepsi este in schimb bautura noii generatii, cei care cred in schimbare – si au ales Facebook pentru ca Hi5 le mirosea urat.

Care-i morala? Ca toti suntem o apa si un pamant. Daca nu exista o diferenta intre un evreu si un Indian, categoric nu va exista vreuna intre o persoana ce are cont pe Hi5 si alta ce are pe Facebook. Amandoua au acelasi scop. Vand iluzia sexului. Si o vand bine. 1 din 6 pamanteni au cumparat-o.

Posted on November 28, 2010November 28, 2010 by Dragos — Leave a comment

RockMelt, un browser sociabil

Rockmelt s-a lansat! Toata saptamana m-am jucat cu noul browser lansat de Marc Andreessen, unul din fondatorii batranului Netscape. Pozitionarea acestuia, drept un browser social media friendly mi-a atras atentia.

Pe o piata foarte aglomerata, in care vulpea Firefox alearga dupa Mogulul Internet Explorer de cand se stie, in care Chrome face mari eforturi sa castige teren (dar inca nu invata sa citeasca un feed RSS), iar Opera incearca sa spuna cat de rapida este ea, apare un pusti cu tupeu: Rockmelt. Nu vrea sa para nici mai inteligent decat este, nu are pretentia de a fi perfect cum vor toate sa para, vrea doar sa te ajute sa comunici mai repede.

Rockmelt nu este un browser pentru developeri, nici el nu stie sa citeasca feed-uri pentru ca e construit pe aceeasi tehnologie ca si Chrome (chromium) si la viteza de incarcare nu exceleaza. Dar are un mare plus in fata tuturor celorlalte browsere: integrarea cu social media.

Daca in cazul browserelor obsinuite, integrarea cu social media s-a facut pe parcurs, discret si stangaci, in cazul Rockmelt lucrurile au stat total diferit. Rockmelt a plecat de la ideea de share. Este un browser pentru cei care stau peste limita pe contul de Facebook si Twitter. Iar Rockmelt le vine in intampinare. Te ajuta sa share-uiesti un link direct din browser, sa chat-uiesti cu prietenii, sa postezi atat pe Facebook cat si pe Twitter, sa previzualizezi rezultatele in Google si sa iti salvezi intr-o maniera prietenoasa feed-urile site-urilor care te intereseaza.

Una peste alta, Rockmelt este un browser care eficientizeaza pierderea de vreme. Rockmelt nu a inventat roata dar nici apa calda sau teoria gravitatiei. Meritul lui este ca le-a adus pe toate la un loc. Este unul din putinele browsere ce a fost dezvoltat plecand de la ideea de usability si social media. A vrut sa fie cool, eficient si sociabil. Iar eu cred ca i-a reusit.

In concluzie pot spune ca RockMelt este mai mult decat un simplu browser. Nivelul de personalizare pe care il poti atinge cu RockMelt prin sincronizarea cu contul de Facebook, Twitter, Gmail, feedul personalizat s.a.m.d. face din acest browser unul personal. Daca ei l-au pozitionat drept un browser social media friendly, eu as spune ca RockMelt este mai degraba browserul tau personal.

Posted on November 23, 2010 by Dragos — Leave a comment

Google is your friend or not?

De cate ori nu ne-a scos Google din belea? La cate intrebari nu am gasit raspunsul pe Google? De 12 ani de zile, acest motor de cautare ne rezolva problemele. Renuntam la bibliotecile pline cu carti, lucrari de specialitate, atlase georgrafice sau botanice, albume foto pentru ca, nu-i asa, gasim totul aici.

La prima vedere ai crede ca ceva mai bun nu se putea inventa. Cine nu a visat la un loc in care sa gaseasca toata informatia de care are nevoie? Genial, nu? Asa cred credeam si eu.

Usor, usor, toate celelalte surse de informare sunt date la o parte. Plecand de la idea ca time is money si necesitatea eficientizarii oricarei activitati, renuntam la o sursa ceva mai specializata de informare, preferand sa cautam informatia pe Google. Ma intreb totusi … e bine ca Google sa detina monopolul surselor de informare?

Continuand rationamentul de mai sus, de ce as mai retine vreo informatie? Imi e de ajuns sa intru in browser pentru ca mai departe sigur ma voi descurca. Si orice problema as avea, voi primi un raspuns, nu? In psihologie exista o teorie privind memoria, ce scoate in evidenta pericolul unei singure surse de informare. Se numeste “memoria tranzactionala”. Conceptul se refera la faptul ca oamenii memoreaza foarte putine lucruri si ca o cantitate impresionanta din ceea ce ne aminitim este de fapt stocata in afara creierului. De exemplu, nu retinem un numar de telefon; retinem faptul ca numarul de telefon l-am notat in agenda de telefon la numele X. Nu retinem o oferta interesanta la Carrefour, ci stim ca ea este in pliantul pe care l-am primit ieri. Nu retii capitala Coreei de Nord, ci stii ca ai un atlas in care gasesti aceasta informatie.

Ce face Google in toata ecuatia asta? Iti ofera iluzia confortului mental. Nu mai trebuie sa retii 5, 10, 20 de surse de informare. El are raspunsuri pentru orice! Si cum stim ca oamenii sunt in general fiinte comode, nu vor mai memora nici macar sursa de informare. E de ajuns sa stii sa ajungi la Google. Restul nu mai conteaza.

Concluzia? Desi ni se pare ca Mr. Google ne ajuta foarte mult, ca ne usureaza munca, eu cred ca mai degraba ne incurajeaza comoditatea si ne ofera scuze pentru lipsa noastra de proactivitate. Sau altfel spus, Google is making us stupid!